(V (-au), L; -adu Lcc),
errebiratu,
errebitatu (V-gip, G-to)
Ref.:
A (errebidatu);
Elexp Berg (errebidau, errebittau)
.
Torcer; doblar, remangar.
"Rebidar"
Lcc.
"Volver, revirar"
A.
"Mover o cambiar de posición un objeto pesado empujándolo"
Elexp Berg.
"
Errebittau, sólo he oído decir de los labios revirados"
Ib.
Lur kolore zuen begithartea, begi ilhuna, sudur xuta, ezpain errebiratuak.
Prop 1897, 16.
Itzulikatu [nuen] sotana lepho gainean, eta errebiratu goiti galtzagainekoa.
Ib. 111.