istildu
1.
(SP),
iztildu,
istilatu (SP).
"Embouer, remplir de boue"
SP.
Ez ditu Jainkoak laborariaren esku zikin eta eskalapoin iztildua poxolu.
Charritton Gazte
1956 (6) (ap. DRA
).
2.
ixtildu
(L, BN, S ap. A; VocBN, Dv),
istiliatu
(Lar, Hb). Formar(se) charcos; encharcar(se). "Encharcarse, istiliatu, istiliak egin" Lar. "Action de la pluie qui forme des mares sur la voie publique" VocBN.
"
Ixtildu, devenir pâteux, en parlant de l'estomac et de la bouche"
Dv.
"
Barnea ixtiltzen zako, la diarrhée le prend"
Lh.