fazati
(SP, Urt, Dv→A, H).
Vanidoso; ostentoso.
"
Fazatia, fastueux, plein de fast, leste (O)"
SP (aunque en O-SP 228 lo que aparece es <facatia>).
"Ambitiosus, [...] fazatíja, fazaz bethéa
"
Urt II 26.
"Qui pratique l'afféterie. Andre fazatia, mijaurée"
Dv.
v. fakati.
Eztiat maite / Doktrina urguillutsua. / Fazatia duk, eta jende / Itsuen gida itsua.
Gç 204.