heuragi
Etim. Formado sin duda con el suf. -egi, y relacionado con jori (< *eauri) y ugari .
1.
(
Dv,
H,
A),
heuregi (
O-SP→SP,
Dv,
H).
Mucho; suficiente.
"
Heuregi, beaucoup"
O-SP 229.
vEys lee erróneamente heuregoi en el dicc. de Pouvreau. v. ugari.
Batzu erori izan dirade lekhu harrizuetara, non ezpaitzuten heuragi lurrik.
"Guère de terre"
.
Lç Mt 13, 5 (He lur hainitzik, Dv aski, Ol lur askorik).
(Uso adv.).
Heuragi bozkariotzen bainau haren oihuak.
Mde Pr 133.
(Uso sust.).
"
Heuregia, abondance, foison"
O-SP 229 ( SP).
2.
heuregi (SP).
Contento.
"
Heuregia, content [...]. Ea heuregi dela, qu'il est aisé! qu'il est content!"
SP.
Orduan heuregiago izanen zare zure ixil egonaz solhas luzerik eginaz baino.
SP Imit I 24, 6 (Ch bozkario gehiago, Ol atsegiñagoa izango dezu).
Ezen hek eztira nihoiz ere heuregiago lan eta karga handirik daramatenean diren baino.
SP Phil ẽ, 3r (He XI haiñ kontent
).
3.
(Lar→H).
"Verisímil"
Lar.
HEURAGI UKAN.
Hacer mucho (que), hacer mucho tiempo (que).
Zentenera deithurik, interroga zezan hura eia bazuenez heuragirik hil zela.
"Long temps"
.
Lç Mc 15, 44.
Heuragirik eztuela ethorri zenean Timotheo zuetarik guregana.
Lç 1 Thess 3, 6.
Haur heuragirik eztuela sorthuen anzora.
Lç 1 Petr 2, 2.