urrundari
1.
( VocBN
→A, Dv, H).
"Voix ou son qui se fait entendre loin"
VocBN. "Boz urrundaria" H.
2.
(El) que tiene mucho alcance, que tira lejos.
v. urrunkari.
Orhoiturik lehenago ene lagunen artean urrundari nindaukatela, hartzen dut harri bat eta igortzen gorarik harrokaren gainetik bertze alderat.
Prop 1886, 55.