1.
(
V-gip, G-to; Lar,
Añ,
VocCB
.
(s.v. zintzur)→Dv,
H (G))
Ref.:
A;
Iz
ArOñ
.
"Garganta, díjose del bascuence gangarra, [...] significa las partes interiores vecinas al epiglotis o gallillo"
Lar.
"Garguero"
Lar, Añ.
"Gaznate"
Ib.
"
Gangarronduan, junto a la garganta"
Iz
ArOñ
.
"
Gangárra, orretaukok gangárra, se dice del que tiene voz aguda y mucho grito; la sargentona, mandona"
Ib.
v. gingil, gorgoil.
Guztiak itzegin naiean iñork entzuten ez [...]. Batez ere gangarra ondo bustita gero.
Anab Usauri 36.
"(G), esófago"
A.
Udazkena zan. Odol tantozko / ezti-margoa / eguzki-galdak zixuin. / Ibar-gangarrak (garganta del valle) doi-doi bekozten... Loram 73.
2.
"(G-to), úvula, campanilla de la garganta"
A.
3.
Bóveda.
v. 1 ganga
(4).
Donamarien kaperatxoak gangarra zeruraño biltzen du.
'Sa voûte'
.
Or Mi 142.