(G-bet, AN-gip; Lar),
buitu (V-m, AN-gip)
Ref.:
Darric LBasque 10; A (buitu); Garbiz Lezo 269 y pág. 55 nota; Gte Erd 213.
Hinchar(se), inflar(se) (en sentidos prop. y fig.; parece que se emplea sólo referido a seres animados).
"Abotagarse, hincharse como una bota, uanditu, buiatu
"
Lar.
"(Con el Rey en el) cuerpo, Erregeaz arroturik, puzturik, buiaturik
"
Ib.
"Enfler, en parlant des bœufs, etc."
Darric LBasque 10.
"Hincharse (se dice de la persona)"
Garbiz Lezo 269.
"
Buiatua dago (AN-gip)"
Gte Erd 213 (cf.
ib. 213 puztu egin da (G-azp-goi), hantu da (BN-arb)). v. puztu.
Munduko aizia izanik galkorra, munduak aizatu ta buiatu zuan, bere biotzian esateraño: "Nik geiago dakit, nere Aita-lenak baño".
Bv AsL 199.
Erraz jakintsuak buiatuko ditugu, ta umiltasunian beñere zimentatuko ez dira.
Ib. 195.
Beleak, aurrerantz eroian indarragaz, bota eban gizon bat ankaz gora uretara [...]. Buituta (hinchado) bilatu ei eben gisagaisoa andik iru egunera.
A Ezale
1897, 75a.
Begirazu, Praixku: edari-bizi geiegi eraten dezu; buiatzen zuaz.
Iñarra Ezale
1897, 356a.
Arpegia edanaz buiatuta.
Anab Usauri 7.