irrigai
1.
errigei (S ap. Lrq
; Foix ap. Lh.) .
(Adj.).
Ridículo, que hace reír.
Konprenitü dü arauz ez güniala errigei egon behar beste nazionen eretzian.
Eskual 10-1-1908, 4.
Jende guztien irri-gai eta hire etsekoen lotsa-gai izatera.
Mde HaurB 42.
2.
(Sust.).
Motivo de risa, cosa cómica.
Berak ezpainetan irria du beti, eta mihian ere irri gaia.
Xa Odol 163.