korrea
1.
(H),
korreia (Chaho).
Correa.
Berzeren larruiaz korreiak luze.
Saug 72.
Larruzko korrea bat zinturala.
Samper Mt 3, 4 (Hual korrea; Ip, Ur gerriko, SalabBN zintura, Echn faxa, Ol itoltza).
Sarjentoren bat an izango zan aguro korrea batekin.
Albeniz 59.
2.
(
S ap. Lrq
; Arch VocGr),
korreia (
S ap. A
; H (S)).
"Le fléau à battre"
Arch VocGr.
"Fléau, instrument à battre le blé. [...]. Le mot se emploie ordinairement au pluriel"
H.
"
Korreiak (S), mayal. Se usa en plural"
A.
"Au fig., fléau, maux qui Dieu envie. Syn. azotea, zigorra
"
H.
3.
Correa, cualidad de doblarse sin romperse.
[Urrutxak] nola baitu korrea, da zail murtako.
'Como tiene correa es fibroso para torcer'
.
Mdg FLV
1984, 76.
KORREA BURUKO.
"(S), chapeau de courroies qui coiffe et retient le fléau attaché au manche" H.