krika
1.
(Dv→A).
"Bruit"
Dv.
2.
(L-côte, B, BN-baig ap. A
; Dv).
"Légère foulure qui est censée se faire avec un petit bruit"
Dv.
"Dolor producido en los huesos por algún esfuerzo"
A.
KRIKA-KRIKA.
A paso ligero.
Krika, krika heldu da beraz gibelerat, Xingarrenerat.
Barb GH
1925, 693.
KRIKAN.
Rápidamente, velozmente.
Ardi zaharra bera [...], egun hartako gazteturik, astua bezain krikan, eta artzaina jarraik ahala.
GH 1935, 11.