1.
(
BN ap. A
; VocBN
→Dv,
A).
"
Koner (adj.), diagonal"
VocBN
.
(Uso pred.).
"
Koner, konerka, employé adverbialement: obliquement, de biais, de côté, diagonalement. Koner dago, konerka pharatia, ezarria da
"
H.
(Uso sust.).
Laukiaren konerra ta alde bat eztira neurrikide.
Zait Plat 57.
Lerro au konerra deritzate iakitunek.
Ib. 69.