kukatu
(BN-baig ap. A
).
"Gloriarse"
A.
Lhande da la forma kokatu con el significado de "se glorifier, se vanter", que atribuye a Oihenart, pero lo único que usa éste es kukatu.
Gaxtoen artean da gaxtoena bere gaizki egiteaz kukatzen dena.
"Qui fait gloire de son mal faire"
.
O Pr 607.