lorbide
1.
(V, G),
lorbire (G-azp)
Ref.:
A; Arin AEF 1960, 59; ZestErret (lorbire)
.
"1.º camino de acarreo; 2.º (V-m), plano inclinado por el cual se baja la leña del monte"
A.
"Kargak eramateko bidea. Aixtaindik Aizarnaa eliza lorbiretik jute giñan
"
ZestErret.
2.
lorpide.
"(V-ple-arr), apuro, quebradero de cabeza, trabajos en que uno se mete"
A.
Lorpide andietan / lagun ditugunak, / esan leiteke orreik / dirala lagunak.
Ayesta 17.