tipil
Etim. v. tipildu.
I .
(Adj.).
1.
(
th- S;
Dv (S))
Ref.:
A, Lrq (thipil)
.
Pelado, desnudo, claro.
"
Zohardi thipil, cielo estrellado. Mendi thipil, monte pelado"
A.
"Dénudé, nu"
Lrq.
v. bipil.
Aitz tipil gañean ixuri du [odola]
.
Ol Ez 24, 7 (Ker aitz soillean).
Eta dela hantxe zohardi thipil.
Mde Po 71.
(Fig.).
Gogamena berriz eztu azaleko loturaz eioa; banan-banan eta tipil datoz atalak.
Gazt MusIx 67s.
2.
"
Thipil (S; Chaho), espulgado"
A.
3.
(th- S ap. A).Puro, neto.
Pleno.
Argizagi thipil baitzen, zer nahi ikusi zian bere itzalari lekhü ezin eginez, ustez uhuñ bat zeiola jarraikitzen.
GH 1927, 433.
4.
(th- Lh).Valiente, decidido.
"Qui n'a pas froid aux yeux"
Lh.
Tipila, begia erne, beldur guti, zuzentasun are gutiago, gogoratu guziak egiten ditu [Batistak]
.
SoEg Herr
24-1-1959, 1.
II .
(Adv.).
Claramente, desnudamente, sin ambages.
v. tipilki.
Goxoago lizate, thipil erran ahal ükheitia: hola edo hala ari behar da.
Eskual 9-10-1908, 3.
Aithor dü thipil, plañitzeko arrazu hun mentsik ez diela.
Herr 20-12-1962, 3.
III .
(Sust.).
"(Sc), claro, lugar despoblado de árboles. Zühaiñik gabe den gune batentzat erraiten da thipila (S)"
A.
TIPILEAN.
"(En trase) campagne, thipilian" Foix.
Gure oztearekilan / Eüskal Herria izitürik, / egonen da thipilian / behinkoz lürreratürik.
Casve SGrazi 152.