hilikitu
1.
(
R-uzt ap. A
),
hilipitu (
Dv).
"Énerver, s'énerver; affadir, s'affadir"
Dv.
"Acoquinarse, hacerse apático, enervarse"
A.
Heskualdunak, laneko ala gerlako, lehen hain suharrak, orai nagitzen eta hilikitzen ari direla.
EskLAlm 1864, 4.
(Part. en función de adj.).
"(B, Sal), apático, haragán"
A.
v. hiliki
(2).
2.
"
Ilikitu (BN), devenir cadavre"
Lh.