hirakor
1.
Sg. Azkue: "Delicado de carácter (SP)" A; pero en Pouvreau, no se encuentra sino hirakor (sin trad.), detrás de "hiratua, plein de dépit".
Cf. hirakoi.
2.
(H; i- Lar, Añ, H, A).
Irascible.
"(V-ms.), irascible, colérico"
A.
[Trabájuak] ezpaitire ain pizu-idúri duenái pazienzia, nola irakorrái.
LE Urt 5v.
Lenago egingo da edozeñ leoi eta dragoi batekin bizitzera, ezen ez emakume irakor eta gaiztoarekin.
AA I 582.