tulubio
1.
(G-to, AN-5vill, B; Ht VocGr, Lecl, Arch VocGr, H),
tulubia (BN-ciz),
tulumio (BN-baig),
turubi,
turebio (V-oroz)
Ref.:
A (tulubia, tulumio, turebio)
.
Diluvio, tormenta (sentidos prop. y fig.).
"Déluge. Par exagération, il s'emploie pour une grande abondance de chute de pluie. Uri tulubioak hari dira, il fait des déluges de pluie"
H.
"Tormenta, huracán"
A.
v. dilubio.
Ithoa bailizateke tristeziazko tulubio batean.
JesBihD 22.
Hura jazarri zangon enganioari, eta biziozko tulubioari pharatu zangon.
MarIl 121.
Trabatu ez balute [...] Erresumako nahasdurek. Tulubiozko egun deithoragarriak iragan ziren bezen laster, [...].
Ib. 2.
Zer turubiak zauzkun menditarik jautsi, / bazterrak gain behera dauzkute erhautsi.
Eskual 18-11-1913 (ap. DRA
; la ref. es incorrecta).
2.
tulubi.
Abismo, precipicio. v. tulunbio.
[Astoa] tulubi batean zen / ustekabean sarthu: / baiña bihurtu zen laster ur gaiñera, / eta zilhotik athera.
"Dans un trou se précipita"
.
Gy 306.