partitzaile
1.
(SP, Lar, Dv (ph-), H),
partizale (H; ph- S),
partizaile (-alle V-gip),
partitzale
Ref.:
Lrq (phartizale);
Etxba Eib (partizallia)
.
Repartidor, distribuidor.
"Partidor, el que parte, partitzallea
"
Lar.
"Celui qui fait un partage, une distribution"
Dv.
Nork ezarri nau ni iuje edo partitzale zuen gainean?
Lç Lc 12, 14 (He, Oteiza, Brunet partitza(i)lle; Dv zuzen berezle, Ol y Or banatza(i)lle, Leon erdizkatzale, Arriand erdibitxalle, Ker, IBk, IBe erdibanatzail(l)e).
Ene ontasunen gizonei ene plazeraren arabera partitzaillea.
(III 43, 17).
Arbill 112.
[Aberatstasun] heien partizalle egin zaituela hetaz gabetuak direnen alderat.
Mih 83.
Grazia guzien phartitzailea.
MarIl 65.
Ni naiz Fraskueloren banderilla partitzallien anaia.
Iraola 134.
Bat, erregearen mahainean arnoa partitzen zuena: bertzea, ogi partitzailea.
Zerb IxtS 26.
2.
(Dv (ph-), H),
partizale (H).
"Celui qui sépare"
Dv.
3.
(El)que se va, se marcha.
"
Phartizale, qui part (S)"
Lrq.
4.
partitzale.
(El) que imparte.
Justizi partitzalearen ofizioa ezta erreza.
Arti Tobera 273.