urdun
1.
(c. sg. A; Urt, Lar, Añ, H).
Acuoso, que tiene agua.
"Adispos, belhar urdúna
"
Urt I 178.
"Aqueo"
Lar.
"Aquoso"
Añ.
"Acuoso"
A.
"
Aren arpegiko gorri-uneak eztira urdun odolak egiñak (V-m), [...] sangre aguada"
Ib. (s.v. txurru).
Yordan ibar osoa ikusi zun, Yauberen baratza ta Zoar aldeko Aigitoren lurra bezain urdun.
Ol Gen 13, 10 (Urt ihinztatua, Dv urztatua, Ur erregatua, Ker ur-lurra, Bibl urtatua).
2.
(Precedido de numeral). Que tiene (...) ríos.
Lapurdi, lau-urdi, lau urdun edo lau urdira.
ES 88.
3.
Abstemio.
"Aguado, que no bebe vino, urduna
"
Lar,
Añ.
"Aguado"
VP
93r.
4.
(Precedido de adnominal).
Que tiene agua de (...).
Kantoipean [iturri] bat; Kamiño barrian bat. Oneik danok erriko ur askako urdunak.
Etxabu Kontu 209.