irusako
(AN-gip ap. A
),
irusaku (V-ger-ple-arr-oroz-m-gip ap. A).
"Engaño, dolo, fraude"
A (que cita tbn. a Oihenart, pero no lo encontramos en este autor).
v. iruzur.
Zeuk berari iztxo bat esatea naikoa da Begiren amarrua ta irusakua (tranpa) ezereztuteko.
A Latsibi 254.
IRUSAKO EGIN.
"Engañar, defraudar" A.