lerragarri
(Dv, H, A).
Resbaladizo; (fig.) tentador.
"Glissant"
Dv.
Zer ez othe zen iragaten haren [...] imajinazionean estatu lerragarri hartan.
He Phil 443.
Egizu urrun nadin behatztopatzeko bide lerragarritarik.
Lg II 97.
[Tentazione] guzietarik lerragarriena.
Ib. 130.
Egizu beraz beira nadin munduko bide lerragarrietarik.
Brtc 82.
LERRAGARRIZKO.
"Joint à un substantif, il signifie: 1. au propre, pas, lieu où on peut glisser, et chose qui glisse, échappe des mains. [...]. 2. au moral, ce qui peut causer une chute" H.