I .
(Adj.).
1.
(
AN-egüés-ilzarb-olza, L, B, BN, S, R-uzt; Hb, Dv, H; tütülü Foix ap. Lh),
tutuluia (
det. O-SP 232, SP, A),
kukulu (
kükülü Dv (BN-bard))
Ref.:
Bon-Ond 155;
A;
Lh (tütülü);
Lrq (tütülü);
Gte Erd 287
.
"
Tutuluia, sot, lourdaud"
O-SP 232.
"Hébété, bête"
Bon-Ond 155.
"Nigaud, pesant d'esprit, sot"
Dv.
"
Gizon tutulua, homme de peu de porté, d'esprit. Ixil adi tutulu, tais-toi, sot"
H.
"Bobo, obtuso, tonto"
A.
"
Tutului, tonto, pesado (O)"
Ib.
(La forma tutului se deberá probablemente a una inferencia a partir de det. -uia). Cf. VocNav s.v. tutulo. v. totolo
(2),
txotxolo.
Jauna, tutulu bat naiz, astoko bat naiz .
(87).
LE-Ir.
Tutulu, ez nin esaten? / Urrena siñesta neri.
Or Eus 166.
(Uso pred.).
(Estar, etc.) pasmado.
v. TUTULURIK.
Jaun Otso hortan (nondik ez?) gelditu tutulu, / Patta xuri xuri erakuts lezake segur, balu.
Leon GH
1955, 256.
2.
(
Ae ap. Inza EsZarr 178
),
tutul (
B ap. Inza RIEV
1928, 154
).
"
Tutule, tardo, triste y decaído (B)"
Inza RIEV
1928, 154.
Cf. VocNav: "Tutulu o ttuttulu, aviejado, viejo, muy decaído y flojo [Pamplona, Cuenca]".
"
Denbora tutula (BN-arb)"
Gte Erd 86 (junto a txarra, muzkiña, xirxila, etc., de otras zonas).
Cf. 2 tutu.
II .
(Sust.).
1.
(VocBN
Dv y A; H (BN, S)),
tutulai
(Dv A). "Gobelet en bois à anse, dont le peuple fait usage pour pendre de l'eau dans les seaux" VocBN. "Sorte de vase à longue queue servant à puiser dans les sceaux" Dv (que cita a SP, pero no lo encontramos en éste; tal vez confusión con tutulaia). "Acetre" A.
2.
(
B)
Ref.:
A; Izeta BHizt2.
.
"Moño. Merece notarse la coincidencia de esta palabra y de la latina 'tutulus', que, según Larousse, significa cierta clase de peinado, formado levantando los cabellos a la coronilla de la cabeza"
A.
"Moño. Neskatiko orrek tutulu polite du
"
Izeta BHizt2. Cf. kukula.
.
Tutulue dantzatuko dik orrek (B).'Neskatxa orreri ez dio nork-nai farra egingo'. Inza NaEsZarr 2088 (tbn. en 2356 (Ae)).
3.
Chimenea.
Untzien tutuluak kee ta kee, lurrun eta txipar makiñak.
Erkiag Arran 79.
TTUTTULU (B, R-uzt ap. A; Dv, Hb),
TTUTTUL.
a)
"Indolent, petit lourdaud"
Hb.
"Bobalicón"
A.
Berekoikeriak debruaren aztaparretan uzten zitu arrapatua uli bat esnean bezein ttuttul.
Herr 26-8-1965, 2.
Frantziako langileak baino eñulago edo ttuttulago izaitea gatik.
SoEg Herr
2-1-1969, 1.
b)
Moño, adorno del pelo.
"Papillote (BN-baig) Darric"
DRA.
Sukaldearen erdian, irria ezpainetan, ttuttul pollit bat buru gainean, [...] bethi alegera, Ama!
Herr 27-5-1965, 3.
Ttuttula buru gainean; bilo laburra beharrien parrean mozturik.
GH 1973, 372.
Biloa oraino, arras beltx, garkola gainean, ttuttularekin.
Ib. 375.
c)
"(R-uzt), acerico para tener alfileres"
A.
d)
"
Ttuttula (BN-lab), epíteto que se dirige a niños que han cometido alguna fechoría"
A.
e)
"
Ttuttula (BN-arb), especie de pedúnculo que tienen las boinas en medio"
A.
Cf. kukula.
TUTULU-MUTULU
(Estar, etc.) atontado, pasmado.
Tutulu-mutulu mutilla, badatorkio maite-miña.
EZBB II 116.
TUTULURIK
(Estar, etc.) pasmado.
Nexka borda aldera itzik atera gabe, bildutako ostoak buruan; mutilla berriz geldi, tutulurik, otalurrean barna laisterka doaien nexkari begire.
"Immobile comme un songe-fêtes"
.
Or Mi 27.
TUTULU-TUNTUN.
v. tuluntuntun.
Haren matrail hezurrak ari balire talo bero jaten obernesez, edo areagoko frantses tutulu tuntun idiek ezin jasanezkoz.
HU Aurp 200.
TUTULU-ZILO.
Madriguera.
Kilker eta txirritxirriak erdi isildurik zetzaten euren tutulu-ziloetan, ordurako nagituta nonbait, iru illabetez soiñu joten ekinda gero.
Erkiag Arran 10.