1.
(
S; H,
Foix),
maxkaro (
L-ain, BN, S, R-uzt; Dv,
H),
mazkaro (
S, Ae, R; VocBN
,
Gèze,
Dv)
Ref.:
A (maxkaro, mazkaro);
A Aezk 296;
Lrq
.
"Qualité d'une bête à laine qui a le museau bigarré, de plusieurs couleurs"
VocBN
.
"Il se dit d'un mouton, d'un brebis à tête plus ou moins noire et de petite taille"
H.
"
Maxkaro: 1.º animal abigarrado de pintas negras y blancas; 2.º animal que tiene pintas cerca del ojo"
A.
"
Mazkaro (R), [...] tiznado, manchado"
Ib.
"Barbouillé"
Foix.
"Qui a la figure barbouillée"
Lrq.
Cf. LexHNav I 108 (Valdorba, 1617): "un buey de pelo mascaro".
Galduak: [...] hiru maxkaro, bat pindarra adarkari, soinburu beltz.
Herr 9-2-1956 (ap. DRA
, s.v. adarkari
).
[Ardiari] beltzez tintarratu zaio bere buru xuria. Hortarik izena: maxkaroa, pinttoa.
Gatxitegi Laborantza 182.
mazkaro (Gèze, A).
"Qui a la figure sale"
Gèze.
"(S?), sucio"
A.
2.
maxkaro.
Adefesio.
"Personne de petite taille, de figure brune tirant fortement sur le noir. Ago ixilik maxkaro txarra!, tais-toi, petit noirot!"
H.
Gure maxkaro hortarik egin "haur muñuñu bat" paregabe.
Etcheb MGaric 46 (ap. DRA).
3.
mazkaro.
Máscara.
Garai erromantiko bateko alaba zen --pozoin eta mazkaro eta ezkutunen garaikoa--.
Mde Pr 183.