1.
(
H;
-kh- BN ap. A
;
VocBN
,
Hb,
Dv (BN)),
txinkor (
BN-ciz ap. A Apend
),
zingor (
L, BN, S ap. Lh
; Hb,
H (BN, S)),
xingor (
L-ain ap. A
).
Avaro, mezquino.
"
Zingor, chiche, avare, tenace"
Hb ( Lh, que diferencia "tenace" de "avare", pero parece que en este caso son sinónimos).
"Lésineux"
Dv.
"Avare, chiche, qui ne donne qu'avec peine"
H.
v. zeken.
Atzo batek, mutiko baten oihuak adituz: "Nik ez ditiat maite mutiko ausartak". Eta mutikoak: "Ez nik ere atso zingorrak".
Lander (ap. DRA).
Donado zingorra! / Xehaturen aail zaik... sotoko oporra!
Dib EE
1894b, 400.
Jende allegera Miarritzen, batzarre ona derakarkena, bihotza zabal dauka, orobat eskua; ez da zinkorra, ez tinkia, hor bizitzea loria dela badakite.
GH 1922, 113.
O! Ausarki hire partea izana duk ba, naski. Lagunez ere orroitu bear duk. Zein zingorra haizen!
Herr 4-1-1962, 4.
(Fig.).
Mariñela zer ari orduan? Haurrai ezin haziz, gaixoa lanean / ari lehertua, itsaso beltzean. / Ba, bera gosea, ihesi badua / itsaso zinkorraz orai zapatua.
P. Etcheberry "Gaicho jendeak" (ap. DRA
).
2.
Pegajoso.
Joan zen mendira, peña kunkurrari jo eta jo, pindar eta erhauts zinkorra zariola.
GH 1956, 176.