1.
(Lar (-alle), Dv→A, H (-ille)),
gozatzale.
"Aplacador"
, "mitigador", "apaciguador" Lar.
"Celui qui jouit, ce qui calme, adoucit; fig.: consolateur"
Dv.
Cf. gozazale. v. gozagarri.
Deiturik gogotik Espiritu Santu Gozatzalliari eta arturik beraganik argitasuna.
Ur BulaAl 52 (
BulaV 33 poztzalleari
).
Gu bezala, hitz batez, bilhakatua da hura ere gozatzale, eta gozatzale gutik gibelerat egiten ohi dute bilhakatzeko begiratzale.
EskLAlm 1904, 6.
(ap. DRA, que lo traduce como "el que dulcifica, calma, apacigua")
[Mendiko aur, Urbia] bular eta begien / gozatzaille apain.
Gand Elorri 64.
Lepradunaren gozatzallea / gaxoen alaitasuna.
Basarri Auspoa
55, 38.
2.
(-ille Urt III 384, Ht VocGr
Lecl (gosatzaile), H),
gozatzale
(T-L). (El) que goza, disfruta (de un bien). "Possesseur" Ht VocGr 406. "Usufruitier" H y T-L.