1.
(-kh- S; H (S -kh-); ünkhü Gèze→Dv),
unki (SP→Dv, H, A)
Ref.:
A (unkhü);
Lh;
Lrq
.
"
Unkhia (O), souche qui demeure après l'arbre coupé"
SP.
"Tronc d'arbre"
Dv.
"Il est syn. en Labourd en la forme oinkia de ondokina, partie d'un tronc d'arbre"
H.
"Tronco de árbol"
A.
"
Hunki, [...] cepa, parte subterránea del tronco (SP)"
Ib.
"Fragment volumineux de tronc d'arbre, surtout de l'extrémité inférieure du tronc"
Lrq.
Cf. ondoki.
[Lür gaitzetan] net ekhoizpen dadüka tronkoaren edo ünkhiaren erabiltiak, tharroken xehekatzeko.
ArmUs 1899, 53.
Hartza jauzi zen lehenik; banpez, ünkhü bat bezala, juan zen zolara.
Eskual 21-2-1908, 4.
Egür eta ünkhü saltzalek.
Eskual 14-1-1910, 3.
Ünkü eta harriekin / habala khaldüz dütügü [...] moxkoiltü.
'Avec des troncs'
.
Casve SGrazi 162.
2.
"
Ünkhü (S), rouleau"
Lh.
Mala bat phasta xuriz eta mehez egina ünkhü gisa biribilkatürik.
"Plié en rouleau"
.
Arch Gram 70.
UNKU-ZULO.
"Unk(h)u-zilo, zueco, choclo" Saint-Jayme (ap. DRA).