1.
"Lisiado, lisiadua
"
Lcc.
2.
+
lesiatu.
Tener afición desmedida.
"
Gaitzera, janera, edanera lisiatu, aficionarse al mal, a la comida, a la bebida"
LE-Ir.
Lisiátuak biziogórtan.
LE Urt (ms.) 82v (en la ed. de 1846, 231 liziatu; Harriet, que cita de esta ed., lo cree var. de litxigatu
).
Lesiaturik bazaude munduko tipula ta farraskerietara.
LE-Fag.
Eri dago gizagendea lesiaturik irur amore gaixtoes.
Ib.
Dagóna lesiaturik luxurian.
LE Bail 224.