Onom.:
Ego Senior Garcia Sanz de Oierza. (1114) Arzam 360.
Johan Lopia de Oyerllaoqui. (1389) Ib. 384.
Lohitsun Oyherc. (1520) Ib. 364.
1.
(O-SP 231, SP, Dv (que cita a EZ y O), A, H (L)),
oier
(SP (oy-), H),
oiar
,
oiur
(H (V, G)).
Torcido, oblicuo (sentidos prop. y fig.). "Bide oiherra, chemin qui n'est pas droit mais va par détours" O-SP 231. "Oblique, tortu. Minzo oiherra" SP. "1. [...] Iguzkia oiher edo ahutz dugu, hobe ginuke balitz gibel. [...] Behatze oiherra, regard de traverse; 2. il est plus employé au fig.: qui manque de droiture, ne va pas selon le devoir, la justice" H.
Zarra dietzakidatzu / oiher diren bideak. EZ Eliç 211. Ezen zure manamendu / Eta legeenerat / Neure <Geure> urratsak gidatu / Nahi ditut biderat. / Bide lizun ta oiherrak / Nahi ditut gaitzetsi, / Eta hek gauza guztien / Gañetik onheritzi. Ib. 239s (cf. EZ Man I 16 oiherreko bidea). [Hekien bihotzeko] gogoetak diradela / oiher eta gaixtoak. Ib. 237. Bide gatxa, larra, oiarra, latza ta ziarra izan bedi, berau. Albzur JZ 1922, 198 (ap. DRA).
2.
(Dv→A),
oihar (Dv).
"Lieu écarté"
Dv.
3.
"En parlant d'une terre, il a la signification de: froide, qui ne reçoit que de rayons obliques du soleil. Lur oiherra, hotza
"
H.
Cf. oies
(5).
4.
(Uso sust.).
Errazki ezin garaitu diteken oier ta narda, [...].
'El desvío y repugnancia'
.
Zink Crit 11s.
OIHERREKO
(SP Dv y A). "Oiherreko bidea, sinuosa via" SP. "Qui appartient au lieu écarté; tortueux" Dv.
Eztezala oiherreko bidera oina mugi.
EZ Man I 16 (el ed. transcribe okherreko, interpretándolo como una errata).