1.
(SP, -alle Añ),
arkitzaile (-alle Lar, Añ),
aurkitutzaile.
"
Aurkitzaillea, [celui] qui trouve"
SP.
"Hallador"
Lar, Añ.
Eta berri oien arkitzalle paregabe bakarra, alde guzietatik zori onekoa Ignazio izan zan.
Cb Eg I 26.
Asi zaite lenengo / Zeu ene semea, / Zarealako bere / Aurkitutzallea.
AB AmaE 360.
[Greco-aren aurkitze] ortaz luze mintza gindezke. Neu izan nintzan arkitzalle.
Lek Egan
1956 (3-4), 8.
2.
Que juzga.
"Applausor [...] on aurkhitzaillea
"
Urt II 191.