1.
(
L, B, Sal; H),
zirintu (
L, R, S),
xirindu (
L, BN; Hb),
sirinddu (
V-gip)
Ref.:
A (zirindu, zirintu);
Lrq (zirintü);
Lh (xirindu);
Iz
ArOñ
214n
.
Tener diarrea.
"Ser atacado de disentería. Intza txukatuartio eztizie alatu bear ardi ta axuriak, bertzaiñez zirinduren xu (Sal), no se deben apacentar las ovejas y corderos hasta que se seque el rocío, de lo contrario les atacará la disentería"
A.
"(S, R), tener disentería"
Ib.
"Avoir la diarrhée"
Lh.
"Padecer diarrea las aves, ovejas etc."
Iz
ArOñ
214n.
Lapur guztiai nik opa deutsedana da ostuten daben guztia, urrearen lekuan, zirin biurtu dakioela, eta eurak bere zirindu ta beruzkotu deizala nundik nora dabilzan ezaututeko zirin lorrotzean.
Ezale 1897, 382a.
(Part. en función de adj.).
"(Animal qui a la) diarrhée, zirintü
"
Foix.
2.
"Devenir par suite faible et maigre"
H.
(Part. en función de adj.).
Ardi zenbeit zirindu yaten axeriak, / bainan hainitz hobeak zaizko oilokiak.
Hb Esk 234.
3.
"(V), diluir"
A.
4.
"(V), hacerse inquieto"
A.
5.
zirinddu
(V-gip ap. Elexp Berg),
sirinddu
(V-gip ap. Iz ArOñ). Ensuciar(se) con excremento muy líquido. "Txal gaztiak baztarra guztiak zirinduittu" Elexp Berg.
Usoek zirinduta / zutenean utzi.
Zendoia 139.