izun
1.
Falso.
En Harriet, Azkue, Bera y BeraLzM aparece izun y (en los tres últimos) tbn. ixun, señalando que se aparece sólo en derivados. Cf. A Morf 13 J: "En su Jesusen biotzaren illa quien esto escribe echó también mano, aunque algo incorrectamente, de izun como "falso", arrancándolo de aitaizun, alabaizun, amaizun, semeizun [...]. Nuestro compañero Broussain le enteró de que el vocablo en cuestion es aizun. Al efecto, de ser izun, los compuestos contraídos serían aitizun, alabizun [...] como los de [...] aitorde, amorde [...]". v. aizun. Cf. alabaizun, amaizun, aitaizun...
Antze itzak, batzuentzat, guzirako gaitasuna dikur [...]. Deus ez izunago.
"
Nada mnás falso"
.
Zink Crit 10.
Gurtza izunak bastertu ta egizko Yaungoikoaren maitasuna [sarrerazi]
.
GMant LEItz
67u.
Atsedenaren eliz zutoiz bete / osto pillo ta izar izunak abe.
"
Fingidas estrellas"
.
Ldi BB 122.
Zoratzalle izuna.
EA OlBe 67.
Par izunez.
Lab Jok 129.
2.
ixun
(BeraLzM). "Prohibido, acotado. Leku ixuna: terreno acotado" BeraLzM.
Aruntzegi zaude! Leku ixunean zaude! [...] ortik atera! Eurt zaite!
Zait Sof 109.