(-rh- S; H (S)),
ohugu (S),
ohulgu (H (S)),
ohulku
Ref.:
A (orhügü);
Lh (ohügü)
.
Aullido; grito de dolor.
"1. en général, cri aigu, haut; 2. spécialement, hurlement, cri du loup et aussi cri particulier du chien qui se plaint"
H (que lo relaciona con oihu).
"1.º quejido lastimero de dolor del perro; 2.º aullido de lobo"
A.
"
Ohugia, axeri sainga"
Alth in Lander RIEV 1911, 601.
Cf. oihugia.
Estekirik / sü handi huntan; / orhügüz, / bethi txispiltürik.
CantEspS 56.
Ez die arrenkurarik gaiaz ohulkuen! / Atzetik jeikitzera baitie herabe, / haien gatik ardiak otsuek jan litzazke.
"Errekagiola Ziberuan da" (ap. DRA
).
Orhügia itxusiago, handiago errabia, güriak erorten direlarik, aiskora phezü eta zorrotzak trenkatürik, odola tzapastaka dariotela.
Eskual 7-3-1913, 3.
Eta gaietzaz dütügü / gük lotzetik debekatzen, / orhügüz güne güziak / gordagiatik bethatzen.
Casve SGrazi 138.
ORUGU EGIN.
"Ohulgitea, hurler" H.