sapite
1.
(AN, Sal, R ap. A
; H (AN)).
Arrepentimiento; pesar.
"Ressentiment qui cause une sorte de cuisson morale au cœur"
H, que cita a LE.
"Arrepentimiento, pena, escozor [...]. Merke erosi eztuelakoz sapite din (Sal)"
A.
Penitenzia dá penátzea, penaizátea bekátu eginas edo urrikimentu, dolóre, sapíte, dámu fiñbát ofendituas Jangoikoa.
LE Urt (ms.) 10r.
An dagolaik berex utzirik desohore ta alkaizun andiareki, ikusazu zer sapitea duen, nola daukan ilun bitartea.
(317).
LE-Ir.
Zer sapite tzorrotza izain duen (infernukoak) galduas ura (zerua) miseria baten truk bere kulpas!
(315).
Ib.
2.
"(B), rencor. Bart arrika eman diotelakotz, sapite gaiztoan dago gizon ori, ese hombre está lleno de rencor, [...]"
A.