binba-banba
1.
(
S).
Onomat. de golpes repetidos.
"
Binba-banba (S), coup redoublé"
Lh.
"À coups redoublés"
Lrq.
Ai zütiá martéllü kháldüz, bínba bánba, ardú barríka báten aranjátü behárrez.
Lrq Larraja RIEV 1935, 141.
binbi-banba.
Onomat. de disparos.
Tiroka binbi-banba.
EskLAlm 1858, 22.
(ap. DRA)
2.
binbi-banba. A tumbos. Cf. VocNav: "Bimbi, columpio (Estella)"; "bimba bamba, columpio (Pamplona)". v. bilinba-balanba.
Ta irrixtatu zan ardiak, bultzatu zion beste ardi bati, ta alaxen biak binbi-banba nola zijoazten gu begira.
Zubill 59.
3.
"Sonido de campanas"
A.