bihurtzaile
1.
(Urt II 172).
"
Errelijioneari gibela bihurtzailea
"
Urt s.v.
apostata.
2.
(Lar, Añ, Dv),
buhurzale (bühür- S ap. Lrq
).
"Torcedor, el que tuerce"
Lar.
"Celui qui tord"
Dv.
"Qui tord, qui se tord"
Lrq.
3.
(Dv).
"Redditor, celui qui [...] rend"
Dv.
4.
buhurzale
(bühür- S ap. Lrq). "Qui résiste" Lrq.
5.
Traductor.
Horretarako behar du bihurtzaileak "anapoeta" izan, Unamunoren hitzez esateko, poeta ez ezik: hots, ber-egilea edo ber-sortzailea.
MEIG III 105.