marrokeria
1.
(Dv (s.v. marro)→A),
marrukeria.
"Action par laquelle on joue quelqu'un, on fait son affaire aux dépens d'autrui"
Dv.
"Dolo, trapacería"
A.
Marrukerietzaz e-tzen aztu Ulise.
Or LEItz
36s.
Zaldunan erantzuna, iges eiñ guran aren marrukerixeri.
Etxba Ibilt 477.
2.
"
Marrokeri, entêtement"
Lh.