supizgarri
1.
supitzgarri,
su-biztugarri .
(Sust.).
(Lo) que enciende; (lo) que excita.
[Hitz] hek dira su pitzgarriak eta elkharrekin trebatzeko bideak.
Ax 396 (V 258).
Zeren gogoeta hura bera da su pitzgarri.
Ib. 401 (V 261).
Zeurok bazabiltze aragiaren su-biztugarrien billa?
Añ
LoraS
173.
2.
(-ph- Dv),
supitzgarri
(H).
(Adj.).
"Inflammable, propre à allumer un incendie; au fig., excitateur"
Dv.
"Propre à susciter des discordes. Holako elheak eztira supitzgarri baizik
"
H.