tantar
I .
(Sust.).
1.
(B ap. A
).
"Carácter, índole. Tantar gaiztoko jendea da ori, esa es gente de mala índole"
A.
2.
"(AN-5vill), veleidad, capricho"
A.
3.
(AN-larr-5vill)
Ref.:
A Apend; Asp Leiz2.
.
"
Tantarra du horrek, tema du orrek"
A Apend. "Murria. Ze tantarra dauken aur orrek!" Asp Leiz2.
.
4.
"(L), démarche, allure"
Lh.
II .
(Adj.).
1.
"(G-azp-bet-nav), gandul, de poca actividad"
A.
v. 1 txakil, tankar.
2.
(G-to, L)
Ref.:
A;
Lh
.
"Hombre corpulento"
A.
3.
Alto.
Urteak, zuaitzik tantarrena ondatzen duten bezela, osasunik bikañeña galtzen dute.
Alz EEs
1929, 5.
4.
(B).
"Temoso; persona de mal carácter. Au gizon tantarra!
"
Izeta BHizt2.
.
TANTARRA JARRI
(AN-5vill ap. A Apend). "Tantarra jarri zaio, se ha obstinado" A Apend.