txanbihur
1.
(
V-m ap. A
),
txanbior (
V-ger-ple ap. A),
txanbigur (
V-m ap. A
).
"Enredijos de las cuerdas, dobleces que se les forman a causa de la humedad"
A.
(Uso fig.).
Amar urte inguruko mutikoak, bata bestea baiño okerragoak. Txanbiurrezko gorputz-arimak zituenak, Kosepantoniren esakeraz.
Erkiag Arran 53.
Mutikoak igesari emon eutsen [...], tximistea baiño ariñago ostendu ziran gure "txanbiurrok".
Ib. 56.
2.
"
Txanbigur (?), agua que queda separada del suero para hacer requesón"
A.