ustelkoi
1.
ustelgoi.
Cosa que hace pudrirse.
Emakume zurra bere, senarraren burestuna; eta ekandu gaiztoduna, bere azurretan ustelgoia.
(Prov 12, 4).
AG 1551 (Dv hezurren ustelgarri).
2.
(El)que busca la descomposición, la corrupción.
Urrezalea ez da ogenetik yareingo ta ustelkoia ustelkeriz aseko da.
'Qui insequitur consumptionem'
.
Ol Eccli 31, 5.
3.
Corruptible.
Aragi-odolek ezin baitu iritxi Iainkoaren iaurerria; ustelkoi danak ere ez, eziñ-ustel dana.
Or QA 201.