plaintu
Llanto, lamento.
v. pleinu,
lantu.
Bere adeskider oihu eta plaintu egiten bai zian.
Tt Arima 129.
Ah! --plaintu egin zuen Karlomanok-- ez dezaket lorik egin .
(L-sar).
Orreaga
79s.
(G, AN-5vill-erro-arce, BN-baig, Ae, Sal suspiratzen du, AN-araq suspiratu zuben, S hasperenez, G-nav suspiriyoz)